Herbariul parfumierului: Ghid al materiilor vegetale rare (Oud, Ambrette, Tabac…)

Migdala naturală

Există o notă de sinteză numită aldehida benzoică care se obține, de curând, în mod natural. Se fabrică din interiorul sâmburilor de caisă printr-un procedeu de hidrodistilare, care permite extragerea benzaldehidei (produsul obținut este numit benzaldehidă naturală).

Obținere și caracteristici

Materia primă utilizată este fructul, care este zdrobit apoi macerat într-o apă caldă timp de 12 până la 24 de ore, ceea ce permite formarea uleiului esențial. O distilare particulară permite obținerea unui produs purificat. Este un lichid incolor, sau galben foarte palid, al cărui miros plăcut și pătrunzător amintește de cel al migdalelor proaspete zdrobite.

Alte note de migdală în parfumerie:

• Boabele de tonka și constituentul lor, cumarina.
• Heliotropul sau heliotropina.
• Aldehida anisică.

Beneficiile migdalei pentru sănătate

Migdala este foarte bogată în vitamina E, în minerale și în oligoelemente. Este un fruct alcalinizant, foarte nutritiv, energizant și remineralizant. Lipsit de colesterol, bogat în fitosteroli și în proteine vegetale, este benefic pentru piept, plămâni, stomac și intestine.

Migdala posedă, într-adevăr, proprietăți antiseptice care păstrează astfel bunul echilibru al florei intestinale. Bogăția sa în magneziu și în fosfor asimilabile de organism o face un excelent tonic pentru sistemul nostru nervos, iar conținutul său ridicat de calciu este excelent pentru sănătatea oaselor.

Parfumuri: Migdala naturală este prezentă în nota de vârf, în Florentina de la Delacourte Paris. Acest parfum se regăsește de asemenea în L’Instant Magic, dezvoltat de Randa Hammami și Sylvaine Delacourte.

Ambrette (Mosc vegetal)

Nume botanic: Abelmoschus moschatus

Cu o înălțime care poate atinge 3,50 m, ambrette este verișoara hibiscusului. Posedă o mare floare galben-sulf cu gâtlej brun și este utilizată pentru semințele sale aflate în interiorul fructelor cu capsule mari brune.

Ambrette este numită astfel deoarece semințele sale exală un miros foarte plăcut, între ambră și mosc. Acestea au o formă de fasole și sunt înconjurate de un tegument (un țesut viu) conținând un ulei. O substanță rășinoasă galbenă conferă seminței mirosul său atât de particular, care este și mai sensibil când este zdrobită.

Adevăratul mosc vegetal

Este vorba de fapt de un mosc vegetal cu o prezență naturală de ambratolidă, care nu trebuie confundat cu moscul Ambrette (un mosc nitrat toxic cu note moscate), care este astăzi interzis în parfumerie.

În fiecare an, aproximativ șaizeci de tone de semințe sunt produse. Perioada de recoltare se face din iunie până în iulie și totul este cules manual. Acest produs este extrem de scump și luxos, și puțini parfumieri îl utilizează.

Tratament și parfum

Tratamentul ambrettei se face prin distilare și dă naștere unui ulei esențial numit, în mod eronat, „unt de ambrette”, din cauza consistenței sale păstoase. Acest ulei este apoi fracționat pentru a elimina acizii organici solizi rămași și dă un produs final numit „absolutul”.

Extracția cu CO2 supercritic este o metodă interesantă, deoarece mai adaptată antrenării moleculelor grele, cu un randament mult mai bun.

Parfum: Mirosul ambrettei este dulce, moscat, ambrat și ușor animal. Este de asemenea fructat, cu o notă situată între pară și rachiu de prune, și ușor floral. Concentrația sa ridicată în farnesol conferă o notă care se apropie de lăcrimioare. Este un produs de o putere și o tenacitate excepționale.

Istorie și parfumuri

Semințele de ambrette erau utilizate pentru virtuțile lor relaxante și stimulante, dar și pentru puterea lor antiseptică și afrodisiacă. Odinioară, ele permiteau oferirea unei bune igiene bucale și calmau, sub formă de emulsie, mâncărimile.

Astăzi, semințele de ambrette sunt uneori adăugate în cafea, dar și în anumite lichioruri tradiționale cu plante, precum Bénédictine.

Parfumuri cu ambrette:

• Champs Elysées Guerlain
• Muscs Koublaï Khän Serge Lutens
• Clair de Musc Serge Lutens
• Bois farine L’Artisan Parfumeur
• N°19 Chanel
• Dovana Delacourte Paris

Lemnul de mesteacăn

Esența de gudron de mesteacăn este obținută prin distilare lentă a lemnului. Mesteacănul este un arbore originar din Rusia și Europa de Nord. Numit și „mesteacăn alb”, crește în stare sălbatică. Uleiul obținut după distilare este defeolizat și spălat în mediu alcalin pentru a fi utilizat în parfumerie.

În zilele noastre, o reproducere realizată cu cinci până la zece materii prime este utilizată pentru a înlocui lemnul de mesteacăn, care, considerat acum toxic, este deci interzis.

Utilizare și note de piele

Gudronul de mesteacăn este utilizat în Rusia pentru tăbăcirea pieilor și integrat în anumite preparate farmaceutice (gume de mestecat, paste de dinți). În parfumerie, parfumul lemnului de mesteacăn conferea o notă de piele acestor parfumuri emblematice: Cuir de Russie de la Chanel sau Cuir de Russie de la Guerlain.

Este de asemenea prezent în Shalimar și Habit Rouge. Aceste fraganțe au trebuit reformulate, iar lemnul de mesteacăn a fost substituit prin reproduceri pe bază de produse naturale precum uleiul de Cade și cistul labdanum, adesea amestecate cu note de sinteză de tipul IBQ (notă verde și de piele apropiată de cauciuc) sau sudéral (cf. Fațeta de piele).

Esența de Cade: Este o altă materie primă de piele (proprietăți antipelliculare) obținută prin distilarea ienupărului (oxicedru). Ea participă la acordul „lemn de mesteacăn”.

Mușețelul

Floare sacră în Egiptul antic, dedicată zeului Ra (zeul Soarelui), mușețelul roman posedă un parfum foarte aromatic, ușor amar, și fațete fructate de măr. Această floare cultivată în Europa seamănă cu o margaretă și posedă virtuți medicinale. În parfumerie, acționează mai ales în notele de vârf și se combină foarte bine cu notele florale ușoare.

Mușețelul este prezent în Jubilee Bouquet de la Penhaligon’s și a fost recent pus în valoare în Mémoire D’une odeur de la Gucci. Cu toate acestea, această floare rămâne foarte puțin utilizată în parfumuri.

Citronela

Contrar ideilor preconcepute, citronela nu are nimic de-a face cu lămâia. Este vorba de o graminee (plantă cu flori minuscule grupate în spice), care este foarte utilizată în bucătărie și renumită pentru numeroasele sale virtuți medicinale.

Diferitele varietăți

• Calitatea Cymbopogon nardus (Sri Lanka, Malaezia): Frunzele sunt uscate la soare apoi distilate. Esența conține geraniol și citronelal. Numele său englezesc este ginger grass.
• Calitatea Cymbopogon winterianus (Java): Mult mai proaspătă și apreciată. Adesea integrată în parfumurile masculine, parfumul său este foarte viu și proaspăt, ceea ce sublimează notele hesperidate (cf. Fațeta hesperidată). A fost foarte utilizată ca repelent împotriva țânțarilor, ceea ce explică poate utilizarea sa limitată în parfumerie.

Cistul Labdanum și derivatele sale

Cistul labdanum este o rășină, renumită din Antichitate pentru parfumul său dar și pentru proprietățile sale medicinale (cicatrizant). Acest arbust se găsește în țările care învecinează Mediterana (Spania, Maroc). Lăstarii tineri secretă o rășină mirositoare și vâscoasă, labdanumul, o gumă numită și „lacrimile lui Christos”.

Parfumul său posedă câteva note comune cu ambra cenușie: are accente de piele, animale și erbacee. Tradițional, labdanumul era colectat de păstori cu ajutorul curelelor de piele, răzuind ramurile cistului, sau pieptănând barba caprelor care se frecau de plantă.

Diferența între cist și labdanum

Există un absolut de cist labdanum și o esență de cist. Astăzi, guma se obține fierbând ramurile în apă caldă și sodă.

• Produse provenite din gumă („Labdanum”): Rezinoidul labdanum are o grosime olfactivă notabilă, sumbră, profundă și caldă. Este o notă puternică apropiată de tămâie (arsă), cu fațete de piele, ambrate, vaniliate și sărate.
• Produse provenite din frunze/ramuri („Cist”): Esența de cist posedă o fațetă foarte aromatică, camforată, nervoasă în vârf. Evoluția sa devine apoi rășinoasă, lemnoasă, aproape caramelizată.

Această notă este foarte utilizată în parfumurile orientale, ambrate și chypre.

Nigela

Nume botanic: Nigella Damascena

Vecină botanică a omăgurilor și delfinelelor, nigelele sunt elegante ranunculacee cu flori în stea de un albastru palid. Nigela este o plantă uimitoare, iar semințele sale au un parfum fructat mieros, care amintește în mod straniu de fraga de pădure.

Este foarte apreciată de parfumierii care au la dispoziție puține note fructate naturale (cf. Fațeta fructată).

Numele său vine din latinescul niger care înseamnă „negru”. De altfel, această plantă este foarte prezentă pe terenurile stâncoase din sudul, vestul și sud-vestul Franței.

Opopanax

Din grecescul opos care înseamnă „suc” și panax care înseamnă „plantă medicinală”, este vorba de o plantă perenă din familia umbeliferelor (varietatea Commiphora erythraea). Opopanaxul se găsește în principal în Africa (Etiopia, Eritreea, Somalia).

Ca și smirnă, esența sa este obținută prin exsudarea scoarței, apoi tratată prin distilare. Este utilizat în notele de bază ale parfumurilor orientale. Parfumul său este dulce, cald, fructat, pământos și balsamic, dar și de piele în notele de bază. Opopanaxul este prezent în Shalimar de la Guerlain și Coco de la Chanel.

Oudul

Oudul este utilizat de secole în scopuri medicinale și spirituale. În cultura musulmană, este considerat unul dintre ingredientele fundamentale. Este vorba de o nouă notă lemnoasă pe orga parfumierului, foarte diferită de celelalte.

Lemnul de Oud (Agar)

Oudul este produs de un arbore tropical din genul Aquilaria atunci când acesta este infectat de o ciupercă numită Phialophora parasitica. Arborele infectat reacționează producând o rășină rară și prețioasă: lemnul de oud (sau lemn de agar, aloe). Provine din Asia de Sud-Est și conferă o notă lemnoasă, sumbră și intensă.

Doar un specimen din o sută conține prețioasa rășină. Astăzi, acești arbori sunt protejați. În majoritatea parfumurilor de nișă, nu există nicio picătură de oud veritabil, din cauza prețului care depășește cel al aurului.

Este vorba cel mai adesea de reconstituiri compuse cu alte note lemnoase (cedru, santal, vetiver, paciuli, tămâie), adesea asociate cu Cipriol, și adăugate note de piele și animale. Aceste „ouduri false” posedă o putere uluitoare.

Susanul

Nume botanic: Sesamum indicum

Imortalizate de poveștile din O mie și una de nopți, semințele de susan (originare din Africa Centrală) au jucat un rol în viața cotidiană din timpuri îndepărtate. Parfumul susanului este foarte cunoscut și se combină perfect cu lemne sau note orientale. Posedă efecte de pâine caldă, sirop de arțar, cafea, alune și alune americane.

Pentru a fi utilizat în parfumerie, susanul este cel mai adesea tratat prin extracție cu CO2, un procedeu care îi permite să își păstreze parfumul original. În Osiris de la Delacourte Paris, susanul este combinat cu mierea, cedrul și floarea de portocal.

Tabacul blond

Este vorba de o plantă anuală originară din America tropicală. După ce au fost recoltate și uscate, frunzele sunt supuse unei fermentații nealcoolice. Absolutul este obținut prin solvenți volatili (adesea decolorat ulterior). 200 kg de frunze uscate permit obținerea a 850 g de esență.

Mirosul de tabac este pământos, animalizat, cu note de boabe de tonka și de fân uscat. Parfumul său este de asemenea cald, mieros și dulce, se combină deosebit de bine cu notele de piele, lemnoase și chypre.

Teiul

Acest arbore, care poate atinge până la 30 de metri înălțime și poate trăi până la o mie de ani, se găsește în principal în Europa. Florile sale posedă cinci petale de culoare alb-gălbuie și sunt foarte mirositoare. În parfumerie, hidrolatul prin distilare este utilizat pentru a extrage esența florilor.

Cu toate acestea, teiul este cel mai adesea reprodus sub formă de „reconstituire” în parfumuri. Într-adevăr, nu este ușor de utilizat deoarece parfumul posedă conotații de „infuzie”. Parfumul său dulce și delicat este foarte utilizat în apele de colonie și posedă o notă ușor mieroasă.

Parfumuri care conțin tei:

• Eau du Ciel Annick Goutal
• Extrait de Songe L’Artisan Parfumeur