Memoria Olfactivă: De ce parfumul este sediul emoțiilor

nn

n

Construcția gustului olfactiv

nTotul se va schimba odată cu influența propriei aprecieri a părinților, apoi a unui cerc mai larg care îi va spune, și deci îl va influența: „asta e bun, asta miroase urât”.nnInteresele noastre mai personale se vor forma în cursul unor aventuri „odoriferante” legate de evenimente fericite. Să presupunem că bunicul pe care îl adorați v-a luat la plimbare în ziua în care ați împlinit 10 ani (era frumos afară, v-a oferit un cadou superb, prânzul a fost delicios) și, ca iubitor al naturii, v-a făcut să descoperiți mirosul de liliac.nnEste foarte probabil ca toată viața dumneavoastră să păstrați amintirea emoționantă a acelui liliac.nnMirosul sau parfumul este forma cea mai intensă a amintirii. „Ar trebui să fim fideli unui parfum pentru ca băieții noștri să fie fideli amintirii noastre”, scria cu câțiva ani în urmă Marie Claire Pauwels.n

Consultațiile de parfum ale Sylvainei Delacourte

nAceasta este abordarea pe care o am în consultațiile mele de parfum. Într-un salon propice confidențelor, călătoresc prin memorie pentru a regăsi și retrăi momentele fericite, din cele mai vechi timpuri până în prezent, bazându-mă pe faptul că patrimoniul olfactiv se determină în copilărie, înainte de vârsta de 10 ani, iar ființa umană pare să-și petreacă viața căutându-l.nnColectez, timp de aproximativ două ore, toate mirosurile pozitive asociate momentelor de fericire, înregistrate în „foarte secreta cutie neagră”. Determin astfel patrimoniul olfactiv. Apoi, validez cu note sau acorduri olfactive pe care le pun sub nas, pentru a provoca reacții și a-mi valida astfel alegerile.nnSunt pregătită să încep lucrul la parfumul personalizat. De aproximativ 2 ani, am realizat vreo cincisprezece parfumuri: tot atâtea masculine câte feminine.n

Psihologie și Neuroștiințe: Sistemul Limbic

nMirosul este singurul dintre cele cinci simțuri care accesează direct memoria, cu alte cuvinte cutia noastră neagră.nnO fraganță, un miros care se degajă din bucătărie, parfumul delicat al ploii de vară, și iată-ne propulsați în trecut. O amintire urcă la suprafață: culorile, luminile, locul precis unde s-a petrecut acțiunea. „Într-o zi, intrând într-o casă, am izbucnit în lacrimi.nnTocmai regăsisem mirosul casei copilăriei mele”, își amintește Christiane Samuel, coautoare a cărții Êtes-vous au parfum ?.nnAceasta pentru că mirosul permite accesarea emoțiilor și senzațiilor acumulate din prima copilărie, adaugă Patty Canac, expertă în parfumerie. „Niciun alt simț nu poate stimula memoria într-un mod atât de puternic.”n

Explicația științifică

nDeși experiența poate părea irațională, există totuși o explicație foarte științifică. Nasul captează mirosurile care ajung la bulbul olfactiv, conectat la sistemul limbic. Sistemul limbic este un fel de cutie neagră a noastră, sediul emoțiilor și al memoriei. În mod surprinzător, mirosul este singurul simț aflat în legătură directă cu această prețioasă cutie neagră.nnRezultat: emoția precedă informația. Cu alte cuvinte, ceea ce este perceput va genera plăcere, neliniște sau nostalgie chiar înainte ca creierul să o poată identifica.nn„Sensibilitatea noastră la miros începe de la cea mai fragedă vârstă. În căutarea sânului matern, nou-născutul este atras de un miros secretat de mamelon”, confirmă André Holley, profesor de neuroștiințe la Lyon și autor al lucrării Éloge de l’odorat. Până la vârsta de 12 ani, copilul înregistrează un număr foarte mare de mirosuri plăcute și de duhori neplăcute.nnÎnscrise durabil în memorie, acestea formează patrimoniul olfactiv al individului. Aceste amintiri sunt cele care, de-a lungul vieții, vor influența, printre alți factori, gustul pentru o anumită fraganță.n

Legătura personală cu parfumul

nDacă apreciem o apă de toaletă, este adesea pentru că regăsim în ea trecutul nostru. În ceea ce mă privește, dacă iubesc L’Heure Bleue, este pentru că îmi amintește de lipiciul alb din copilărie, de vafelele cu vanilie și de rujurile pe care le furam de la mama.nnMirosurile, la fel ca parfumurile, joacă un rol important în viața socială. Ele dezvăluie informații despre celălalt: igiena sa (mirosul corporal), sănătatea sa (mirosul din gură) și personalitatea sa (seducătoare sau discretă, simplă sau sofisticată). „Mirosul este corpul, iar parfumul este haina sau machiajul care este acolo pentru a ne avantaja”.nnDupă părerea mea, este chiar mai mult decât o haină sau o podoabă, trebuie să corespundă patrimoniului olfactiv și deci să dezvăluie personalitatea profundă. Este în conexiune cu identitatea noastră!n

Mirosul și relațiile sociale

n„Mirosul se situează de partea intimului, în timp ce parfumul se înscrie de partea socialului”, subliniază Samuel Socquet-Juglard, autor al mai multor lucrări despre parfum. Însă uneori mirosurile corporale au o legătură cu cultura și civilizațiile.nnDe exemplu, japonezii îi numesc pe occidentali „cei care miros a unt”, având în vedere cantitatea de produse lactate pe care o consumă. Se pare că degajăm pentru ei un miros de lapte închegat.nnNasul este un ghid. „Ne poate atrage către cineva sau, dimpotrivă, ne poate îndepărta. Expresia Nu pot să-l sufăr înseamnă că îl simțim prea mult”, analizează Christiane Samuel. A iubi pe cineva al cărui miros nu-l suportați este, de fapt, extrem de dificil, chiar imposibil.nn„Ne putem obișnui cu un fizic neplăcut, dar nu cu un miros care deranjează. Putem fi, la limită, prieteni, dar iubiți, nu”, adaugă Samuel Socquet-Juglard.nnÎn ceea ce privește parfumul, lucrurile sunt mai puțin categorice – persoana iubită nu are decât să-l schimbe, la urma urmei. „Dacă provoacă greață, este interesant să înțelegem de ce, continuă el. Remontând propria istorie olfactivă, putem descoperi de exemplu că trandafirul amintește de o bunică morocănoasă de care ne era frică în copilărie.”n

Mirosul în terapie

nInconștientul, mereu inconștientul. El este cel care reacționează când este interpelat de o lămâie proaspăt stoarsă, paginile unei cărți vechi sau o plimbare prin pădure. Efecte care pot fi chiar terapeutice.nnDe doi ani, Christiane Samuel utilizează mirosurile în munca sa de logoped pentru reeducare. O abordare nouă în Franța și fără echivalent în Quebec. Ea ajută amneziicii sau pacienții ieșiți din comă să-și recapete memoria stimulându-le nările. Un miros bine precis poate uneori declanșa sistemul memoriei.nn„Putem chiar face să reacționeze persoanele în comă dându-le să miroasă propria lor apă de colonie, explică ea. Reacția lor este atunci imediată, precum cea a unui nou-născut care dorește să comunice.”n

Amoniacul împotriva pulsiunilor sexuale?

nCentrul de Studiu și Cercetare al Universității din Montreal (CERUM) recurge la un procedeu, condiționarea olfactivă, care permite persoanelor care se confruntă cu devianțe sexuale să-și gestioneze mai bine pulsiunile.nnÎn cursul terapiei care durează mai multe luni, individul – adesea un violator recidivist – trebuie să spargă o fiolă de amoniac de îndată ce are o erecție. Emanațiile pun capăt brusc excitației sale. Puțin câte puțin, ajunge să se stăpânească.