Moscul Tonkin și Notele Animale în Parfumerie

Chevrotainul purtător de mosc

Iute ca fulgerul, chevrotainul sare și dispare în spatele bambușilor. Imaginați-l la sfârșitul ploilor în nordul Indiei, la peste 2000 de metri altitudine, în inima Himalayei. Este de origine asiatică, un animal destul de sedentar care se hrănește cu frunze, flori, ciuperci, mușchi și licheni.

Acest animal seamănă cu o căprioară, de aproximativ 80 până la 100 cm lungime, 50 până la 70 cm înălțime la greabăn și cântărește între 10 și 17 kg; doar masculul este vânat. Moscul animal este secretat de un organ situat între ombilic și penis. Abdomenul adăpostește faimoasa pungă care conține 25 de grame de granule de mosc.

Pielea acestui chevrotain era folosită de tibetani pentru confecționarea unor săculețe. Părul său era rezervat umplerii celor mai bune saltele și perne, utilizate de împărații chinezi.

Vânătoare, Braconaj și Protecție (CITES)

Vânătoarea chevrotainului purtător de mosc era practicată intensiv în anii 1960-1970. Era un sport care aducea câștiguri mari. La acea vreme, aveam în minte prețul de 300.000 până la 400.000 de franci pe kg (adică 50.000 € pe kg) și poate ajunge până la 200.000 de euro pe kg.

Chiar dacă este protejat, acest chevrotain purtător de mosc este din nefericire încă braconat. Pentru a proteja această specie, au fost luate măsuri: comerțul cu mosc este controlat prin Convenția privind comerțul internațional cu specii amenințate din flora și fauna sălbatică (CITES: Convention on International Trade of Endangered Species), semnată la Washington pe 03/03/1973.

Scopul este de a stabili controale mondiale asupra comerțului cu animale și plante sălbatice și produsele lor; această convenție a fost aplicată în Franța în 1978.

În 1988, un crescătorie în captivitate a fost înființată în China pentru a obține mosc fără a ucide animalul. Animalul poate furniza mosc de 10 până la 12 ori în viața sa. Extracția moscului era recomandată o dată pe an la chevrotainii cu vârste între 2 ani și jumătate și 8 ani.

Reputația moscului

În Asia, există încă o cerere mare de mosc; este un afrodiziac care se bea cu paiul din flacoane mici la barul anumitor localuri. Se pretinde că moscul vindecă impotența sau ameliorează și problemele cardiace. De aceea, rămâne încă în mentalul colectiv asocierea moscului cu noțiunea de senzualitate, tenacitate și siaj.

Dar nu confundați moscul animal, care miroase a țap și a cafea neagră, cu notele muscate de sinteză despre care am vorbit într-un articol precedent. De altfel, tocmai de aceea moscurile de sinteză sunt numite moscuri albe, pentru a nu exista confuzie. Notele de mosc animal și notele muscate sau moscurile albe sunt ambele note de bază.

În Orientul Mijlociu, deoarece legislația privind materiile prime este diferită de cea din Europa, se mai poate găsi mosc, precum și alte materii animale naturale în anumite compoziții. Moscul natural se îmbină foarte bine cu notele de piele sau lemnoase, inclusiv cu Oud, care este el însuși o notă animală foarte apreciată.

Extracție și Calități

Se procedează la lubrifierea pungii, apoi se introduce un fel de lingură din argint cu care se extrag ușor granulele. Această metodă nu era foarte satisfăcătoare și era practicată fără anestezie.

Din moscul în granule se preparau tincturi la rece și, mai rar, infuzii la cald cu alcool de 96°. Aceste produse erau conservate mult timp, deoarece timpul le îmbunătățea calitatea. Erau păstrate în flacoane enorme numite Dames-Jeannes pentru minimum 18 luni.

În ciuda tuturor acestor eforturi de a preserva existența chevrotainului purtător de mosc, s-a constatat că crescătoriile nu erau o soluție bună. Chevrotainul este o specie solitară care se reproduce prost în captivitate. Suprapopularea dă naștere unor lupte între masculi. S-a dovedit, de asemenea, că chevrotainul crescut singur producea un mosc de calitate superioară.

Diferitele calități de mosc

• Mosc Tonkin: provenit din vânătoare în China, Tibet, Mongolia și Cașmir
• Mosc Kabardin: cea mai slabă calitate, de 4 ori mai puțin puternic decât moscul Tonkin
• Mosc Assam
• Mosc Tawpee
• Mosc Yunnan
• Mosc Bouchara

Falsificarea moscului

Moscul fiind foarte interesant din punct de vedere lucrativ, s-au văzut multe falsificări. Agenții de falsificare erau multipli: pământ, sânge uscat, ficat, păr uscat, gunoi de grajd, bucăți de plumb, frunze de ceai infuzate. Mâini abile deschideau punga și goleau prețiosul produs, umplând-o cu acești agenți de falsificare. La început, moscul era cumpărat în pungi. Ulterior, a fost cumpărat în granule.

Moscul are o consistență mieloasă, o culoare roșu-brună care se întărește rapid odată scos din pungă, luând apoi o culoare brun-neagră. Calitățile bune sunt moi la atingere și de culoare brun-neagră. Pungile de calitate bună conțin 70% mosc în granule, față de 40-60% pentru cele de calitate inferioară.

În acest mosc animal au fost descoperite numeroase molecule care au permis obținerea multor note muscate identice cu cele găsite în moscul animal. Muscona este constituentul caracteristic al moscului natural animal, prezent în proporție de 0,5% până la 2%. Moscurile animale sunt acum interzise de WWF în parfumerie, dar există și alte soluții.

Substituții vegetali (Naturali)

Ambretta (Moscul Vegetal)

Ambretta sau moscul vegetal crește în Indonezia, India, Seychelles, Antile. Semințele sale, găsite într-o varietate de hibiscus, oferă prin distilare un miros muscat datorat în principal ambrettolidei. Produs foarte scump, ambretta este cultivată și în Olanda, Franța, Ungaria și Germania.

Este o aromă ușor muscată, piperată, verde, destul de irizată, cu un miros de pară în notele de vârf. Rădăcinile și fructele sunt folosite pentru a extrage uleiul esențial, iar tulpinile sunt utilizate în cofetărie.

Oferă multă eleganță fragranței; am folosit-o în Dovana, unul dintre parfumurile din Colecția mea Muscs. Ambretta posedă o aromă care se îmbină cu toate celelalte materii prime: citrice (lămâie, bergamotă, mandarină), note lemnoase (santal, vetiver, paciuli, cedru), note orientale (boabe de tonka, tămâie) sau note florale (trandafir, iasomie, tuberozã, neroli, floare de portocal, bujor).

Alți substituți naturali

• Tinctura de trufe: Tincturile și rezinoizii alcoolici erau și sunt încă folosiți în parfumerie și în licorărie. Această aromă are avantajul de a oferi o notă animală, senzuală și mai ales naturală.
• Esență de costus: Este o plantă foarte frunzoasă care poate atinge 2 până la 3 metri înălțime, ce crește în Cașmir și în nordul Indiei. Rădăcina este uscată, despicată, decojită și ușor prăjită. Vă recomand, de exemplu, să miroseați parfumul pentru bărbați Kouros de YSL, care integrează bine acest miros de costus.
• Goldenstone sau Hyraceum: Animalul este damanul, care urinează pe stânci, și este o poveste cu adevărat singulară. Se recuperează pietrele impregnate cu acest lichid, se distilează ansamblul pentru a obține o notă foarte interesantă, în aceeași tonalitate cu civeta. Astfel, se obține o aromă naturală animală autorizată.
• Chimionul: Este un condiment cald cu note picante, produs în India, Maroc și China. Chimionul posedă un miros puternic și animalic care poate aminti de transpirație.
• Mugurul de coacăz negru: Notele mielate pot avea inflexiuni animale, precum absolutul de ceară de albine (cf. Notele mielate). Genêt Absolu Calabre, notă de ceară și coacăz, posedă o notă butirică ce miroase a unt rânced.
• Cistusul labdanum: Provine dintr-un arbust mediteranean. Acest arbust secretă un fel de gumă vâscoasă, foarte apreciată de oi. Există sub formă de concretă, din care se obține absolutul de cistus (cf. Extracția prin solvenți volatili). Există și sub formă de esență (cf. Distilare); aroma sa este de piele, balsamică, animală, caldă și intensă.

Substituții de sinteză (Molecule)

• Costus Oliffac: reconstituire olfactivă a costusului de către IFF, dar mai animală decât naturalul.
• Baza Animalis de Synarôme: constituentul său principal este fenilacetatul de paracrezil. Este baza parfumului Kouros de YSL, cu adaos de costus.
• Chevral: este de același tip ca baza Animalis, dar provine de la IFF. Chevral este mai puternic decât baza Animalis.
• Castoreum sintetic: precum castoreumul Artéssence de Biolandes. Castoreumul veritabil oferea o notă de piele foarte interesantă, folosită în multe parfumuri feminine și masculine.
• Scatol: după cum sugerează numele, este o notă foarte scatologică.
• Indol: miros foarte puternic și notă de sinteză, dar prezentă în mod natural în floarea de iasomie, conferind o notă animală, foarte utilă pentru a amplifica floralele. Indolul poate fi de asemenea superb într-un parfum oriental, într-un parfum chypre sau lemnos.
• Familia Paracrezolilor: Paracrezol (miros de grajd), Metil Paracrezol, Acetat de Paracrezil, Fenilacetat de Paracrezil, Metil Paracrezil Eter.

Cazul Ambrei Cenușii și al Civetei

Pentru reamintire, ambra cenușie este o concreție patologică a cașalotului, încă folosită în anumite parfumuri de foarte înaltă gamă. Este una dintre cele mai scumpe materii prime din parfumerie, a cărei aromă, ușor iodată (fațetă marină), pudrată, tabacată, de piele, este rafinată. Este singura notă animală naturală autorizată, deoarece animalul nu este ucis.

Cu toate acestea, din cauza costului exorbitant, ambra cenușie poate fi înlocuită cu: Grisalva, Grisambrol, Cétalox (foarte elegant), Ambrofix, Paracrezil Isobutirat, Ambrinol, Ambrarome.

Civeta (Interzisă)

Pentru reamintire, civeta are o aromă foarte puternică și sălbatică, fiind acum interzisă. Era folosită pură de etiopieni în seara nunții lor. Aroma de civetă se regăsea în extractele de parfum sau apele de parfum ale fragrațelor Jicky de Guerlain sau Mouchoir de Monsieur (cf. Parfum masculin). Este o aromă destul de violentă, ca și cum ați mirosi pielea animalului.

Substituți sintetici: Civettone, Tonkitone, Muscarome.