Fațeta hesperidată: Ghid complet al notelor de agrume (Citrus)

Piramida olfactivă și fațeta hesperidată

Dacă parfumurile au tendința de a evoca visul și de a suscita emoții, trebuie știut că ele se bazează totuși pe noțiuni științifice și fizice precise. Într-adevăr, un parfum este complex, rafinat și delicat, și reprezintă mai ales un ansamblu de note alese pentru caracterul lor efemer sau, dimpotrivă, tenace.

O fraganță este foarte adesea reprezentată sub forma unei piramide olfactive al cărei vârf este constituit din notele de vârf, partea mediană din notele de inimă, iar baza din notele de fond. Această schemă pare simplă și pedagogică, dar în realitate este mult mai complexă decât pare. Într-adevăr, notele se întrepătrund unele cu altele, se răspund și se sublimează reciproc.

Familia hesperidată

Hesperidatele formează cea mai veche familie a parfumeriei.

Fațeta hesperidată, sau familia hesperidată, este prezentă în aproape toate parfumurile. Ea îmbracă parfumul în note de vârf, este volatilă, deci puțin tenace, și aduce zâmbetul parfumurilor.

Fațeta hesperidată îmbracă atât parfumurile feminine cât și cele masculine, și se regăsește desigur în cantitate mai mare în Apele de colonie sau în apele proaspete. Fațeta hesperidată devine atunci tema principală și determină astfel familia căreia îi aparține parfumul, adică familia hesperidată.

Hesperidatele, precum lămâia, bergamota, portocala sau grepfrutul, dau prima impresie parfumului, numită și „zâmbetul”, sau „înălțarea”, procurând arome proaspete și tonice.

Notele hesperidate sunt compuse din agrume și nu trebuie confundate cu notele fructate, care au la bază piersica, mărul, para și fructele roșii, printre altele. (cf. Fructe). Notele fructate provoacă, la rândul lor, un „efect olfactiv” diferit în fraganță.

Originea numelui „hesperidată”

Hesperidatele își trag numele de la cele trei nimfe, fiicele lui Atlas și ale Hesperidei, însărcinate să vegheze asupra grădinii zeilor. Această livadă fabuloasă ascundea în sânul ei mere de aur (portocale) care reprezentau nemurirea și fecunditatea, păzite cu ferocitate de dragonul cu o sută de capete, acele hesperide pe care Heracles le-a furat apoi.

Această legendă grecească a dat numele fațetei hesperidate. Aceasta reunește toate notele de agrume cu prospețimea și dinamismul lor atât de caracteristice. Această fațetă poate purta și numele de „Citrus” în alte clasificări. Notele de agrume sunt toate produse din uleiul esențial conținut în coaja fructelor.

Fațeta hesperidată și agrumele sale

Iată principalele agrume utilizate în parfumurile aparținând fațetei hesperidate:

Bergamota

Numele „bergamotă” ar proveni din turcescul „beg-armûdi” însemnând „para seniorului”. Se spune de asemenea că bergamota își trage numele de la orașul Bergamo, unde a fost cultivată inițial.

Această agrumă provine din bergamotier, un arbore cultivat de 600 de ani în Calabria (în regiunea Reggio di Calabria), în sudul Italiei. Acesta produce bergamotele, fructe cu o coajă verzuie, aproape galbenă.

Pulpa nu se consumă deoarece este prea amară, și doar coaja de bergamotă este utilizată în parfumerie. Acest fruct provine dintr-o încrucișare naturală între lămâi și bigaradier.

Cojile de bergamote proaspete, aproape coapte, sunt extrase la rece, cu ajutorul unor prese enorme. Sucul bergamotelor, calificat drept esență sau ulei esențial, este apoi evacuat din aceste prese (numite machina). Produsul obținut este verde închis, aroma sa este delicioasă și foarte fațetată (cf. Expresia).

Această esență va fi apoi tratată și culoarea sa va trece de la verde închis la galben pal. Componentele fototoxice, precum bergaptenele, aveau tendința de a provoca numeroase pete pe piele (mai ales când esența fusese încorporată în produse solare precum Bergasol) (cf. Parfum pentru vară).

De acum înainte, aceste bergaptene sunt eliminate din esența de bergamotă și din toate celelalte agrume. Să precizăm că pentru a produce un kilogram de esență sau de ulei esențial, sunt necesare 1500 kg de fructe.

Bergamota este numită floarea de elită a hesperidatelor. Ea posedă, într-adevăr, o notă extrem de elegantă, fațetată și fructată. Nota sa este de asemenea verde, ușor florală și acidă, chiar amară, dar și dulce și rotundă.

Este agruma mediteraneană prin excelență, simbol al prospețimii, al cărei miros este în același timp fructat, floral, acidulat, dulce și exploziv. Bergamota este nota favorită a parfumierului și mirosul său este un parfum în sine. Totuși, ca în orice produs natural, calitatea sa depinde de modul în care a fost cultivată, tratată și asamblată.

Este de altfel posibil să se izoleze constituenții principali ai bergamotei (molecule de sinteză) din efluviul său (acetat de linalil și linalol), care îi conferă o notă foarte proaspătă, comună lavandei.

Numele bergamotă ar proveni din turcescul „beg-armûdi” însemnând „para seniorului”. Se spune de asemenea că bergamota își trage numele de la orașul Bergamo, unde a fost cultivată inițial.

Bergamota este utilizată și în alte produse: bomboanele cu bergamotă sunt specialitatea orașului Nancy, iar anumite arome ale ceaiului Earl Grey beneficiază de aceste arome delicioase. Coaja acestei agrume a fost de asemenea foarte utilizată în secolul al XVIII-lea pentru realizarea unor somptuoase cutii decorate, care pot fi admirate la Muzeul Internațional al Parfumeriei din Grasse.

Comunela

O comunelă este un amestec judicios de diferite loturi ale unei esențe naturale, creând un „standard”, cu un miros foarte precis. Aceasta permite, în primul rând, obținerea unei identități puternice, de a da un sigiliu olfactiv parfumurilor și de asemenea de a asigura, de la un an la altul, o calitate constantă și omogenă.

Cumpărătorul de materii prime și parfumierul pot selecta în aceste comunele agrume verzi sau agrume mai coapte. Aroma amestecului va fi deci foarte diferită în funcție de selecția realizată. Pe de altă parte, multe comunele provin din fructe cumpărate de la diferiți cultivatori care posedă parcele la Reggio di Calabria.

Shalimar de Guerlain, „marele oriental”, conține în formula sa 30% bergamotă, contrastată cu arome orientale (cf. Familia orientală) și senzuale (note de vanilie, rășini, tămâie, opoponax (cf. Balsamuri).

Portocala dulce

Portocala dulce, originară din China, ne provine astăzi din Florida și Brazilia. Aroma sa este exact similară cu cea a sucului de portocale. Este agruma cea mai cultivată din lume și 60% din producția de suc de portocale, ca și a esenței de portocală, sunt asigurate de Brazilia în provincia San Paolo. Este un amplificator care trezește nările. Portocala dulce se utilizează pe diferite suporturi.

Portocala bigaradă sau portocala amară

Portocala bigaradă, numită „amară”, este mai fațetată decât portocala dulce, ea provine de la un arbore, bigaradierul, care se găsește în Tunisia sau în Italia. Aroma sa este mai legată de coajă decât de pulpă. Alte trei produse se nasc din acest arbore magic: petit grain-ul (care provine adesea din Paraguay) și, în notele florale, neroiul și absolutul de floare de portocal.

Mandarina

Mandarina este o notă hesperidată foarte însorită. Această agrumă posedă mai mult caracter decât bergamota. Ea este de asemenea mai amară și mai verde. Această notă este și mai marcantă, deoarece aroma sa este impregnată de coaja agrumei. În cele din urmă, mandarina aduce un mare zâmbet parfumului. Ea posedă o nuanță medicamentoasă caracteristică și, prin urmare, semnează cu adevărat o compoziție.

Există diferite varietăți de mandarine: esența primară este numită verde, apoi galbenă și în cele din urmă roșie. Această agrumă este originară din China, numele său ar proveni de la culoarea robelor purtate de mandarini și a fost introdusă în Europa mult mai târziu decât portocalul. Mandarina este prezentă în esență în Italia și Brazilia. Numele de Tangerine dat în SUA ar proveni de la orașul Tanger, din Maroc, unde cultura este intensivă.

Esența de mandarină este obținută în același mod ca bergamota, prin expresie: coaja este zdrobită de mașini care recoltează prețiosul nectar pe care îl conține.

Mandarina este o notă foarte prezentă în parfumul L’Instant De Guerlain, dezvoltat cu parfumierul Maurice Roucel și creat în colaborare cu Sylvaine Delacourte. Acest parfum feminin cu flori albe exotice se compune din iasomie, tuberozã, magnolia, cu un fond senzual și oriental constituit din note vanilate (create cu rășina de benzoin) și lemn de santal.

Mandarina se potrivește deosebit de bine cu florile albe, în special cu floarea de portocal.

Numele „mandarină” este originar din China: fructul era odinioară oferit cadou mandarinilor în timpul sărbătorilor.

Clementina

Această agrumă utilizată în parfumurile hesperidate posedă o aromă foarte apropiată de cea a mandarinei. Fratele Clément, un părinte alb originar din Algeria, reușise să creeze un soi de mandarină fără sâmburi, de unde și numele de clementină. Aroma clementinei este de asemenea mai suculentă decât cea a mandarinei. Este o încrucișare între mandarină și portocală. Suculentă, pétillantă, se potrivește bine cu anumite note fructate.

Yuzu

Yuzu este o mică lămâie galbenă japoneză foarte costisitoare, chiar și când este cumpărată local. Există puține producții de yuzu și doar câteva mărci confidențiale o pot utiliza naturală în fraganțele lor.

Într-adevăr, producția japoneză de yuzu nu ar putea susține o mare lansare internațională. Prin urmare, anumite mărci nu pot utiliza decât o „reproducere” a agrumei.

Yuzu-urile sunt agrume exquisite și complexe. Ele posedă o aromă multi-fațetată, asimilabilă unui amestec de mai multe agrume, cu nota de mandarină dominantă. Este vorba aici despre o aromă rafinată.

În Japonia, yuzu este de asemenea utilizat în ceaiuri, servetele umede de mâini și sorbeturile, pentru a garni sashimi-urile, sau chiar pentru a se relaxa într-o baie caldă.

Limeta

Limeta este o mică lămâie cu coaja verde și netedă, al cărei parfum evocă totuși o culoare galben-portocalie. Are particularitatea de a aminti gustul de Coca-Cola. Cu siguranță ați gustat-o deja în anumite preparate, sau în faimoasa caïpirinha.

Această agrumă posedă relief și caracter. Odată ce fațeta sa de detergent este îmblânzită, ea îmbracă subtil prospețimea compozițiilor hesperidate.

Limeta mexicană, numită lămâie verde, lime sau limeta key, este fructul cel mai cultivat din Mexic. Există mai multe soiuri de limetier, iar principalele țări producătoare de limete în afara acestei țări sunt Brazilia, Peru și Haiti.

Limeta este singura agrumă a cărei esență se creează prin distilare, dar este de asemenea posibil să fie obținută prin expresie. În cele din urmă, este o agrumă care convine în mod deosebit parfumurilor masculine. În fraganța Guerlain Homme cu acordul său de Mojito, limeta se potrivește foarte bine cu vetiverul (cf. Fațeta lemnoasă).

Lămâia verde se potrivește deosebit de bine și cu menta, coacăzele negre, un lemn vibrant precum paciuliul, acționând „ca o rază de soare” asupra compoziției.

Lămâia

Originea lămâii se află undeva între sudul Chinei și al Indiei, ea a fost introdusă în bazinul mediteranean în timpul invaziilor arabe din secolul al X-lea. Această agrumă oferă o notă citrică foarte acidă și fulgerătoare.

Nota lămâii este de asemenea ascendentă, tonică și vie. Lămâia este celebrată în fiecare an la Carnavalul din Menton în februarie. Ea provine în esență din Argentina, dar și din Spania, SUA și Italia.

Citronul

Citronul provine de la un arbore numit citronier. Foarte apropiat de lămâie, această agrumă are coaja groasă și posedă o aciditate pronunțată, dar mai fină decât aroma unei lămâi. Citronul provine din Maroc, Tunisia, Italia, Corsica și China. De altfel, această agrumă este mai des utilizată în cosmetică decât în parfumerie.

Verbina

Verbina este o plantă și nu o agrumă, care oferă totuși o notă fermecătoare, în același timp lămâioasă și aeriană. O notă în același registru: Litsea cubeba.

În parfumuri, aromele de agrume pot fi aduse de alte ingrediente naturale, este cazul verbinei (a se vedea mai sus), ghimbirul (condiment proaspăt) poate întări debutul tonic și proaspăt al unei lămâi. Lemongrass-ul și citronela pot întări latura tonică a unei colonia, iar lavanda, la rândul ei, poate susține bergamota în notele de inimă.

Pomelo sau grepfrutul

Această agrumă provine dintr-o hibridare între pomelo și portocala dulce. Florida este cel mai mare producător de grepfrut. Puțin utilizat în produs natural, este adesea asociat cu coacăzele negre (există o bază numită Citroasis, utilizată în Pamplelune de Guerlain). Parfumierii iubesc de asemenea să asocieze grepfrutul cu vetiverul, a cărui „mootkatone” posedă o moleculă comună cu aroma cojii de grepfrut.

Grepfrutul se potrivește deosebit de bine cu nota de rubarbă, de asemenea cu florile albe.

Fraganțele cu fațetă hesperidată

Există un mare număr de fraganțe cu fațetă hesperidată. Este în special cazul multor Ape de colonie clasice și moderne, al apelor proaspete mixte și al numeroase parfumuri feminine.

Apele de colonie clasice

Notele hesperidate au fost foarte adesea utilizate însoțite de note aromatice (cf. Fațeta aromatică) și de neroli în primele compoziții parfumate, care au fost Apele de colonie. Nu există o versiune oficială asupra originii exacte a numelui Apă de colonie; pentru unii, prima Apă de colonie ar fi fost comercializată de Paolo Féminis care ar fi adus-o din Köln (rețeta de Aqua Mirabilis) și moștenită apoi nepotului său Johann Anton Farina.

Pentru alții, adevărata apă de colonie ar fi fost creată de Giovanni Maria Farina, iar Feminis nu ar fi decât un mit. Dificil de tras o concluzie, ambele teze sunt plauzibile.

Iată câteva referințe de Ape de colonie clasice cu fațetă hesperidată:

• Eau Impériale Guerlain
• Eau du Coq Guerlain
• Eau de cédrat Guerlain
• Eau de Cologne Roger Gallet
• Eau de Cologne 4711
• Eau de Cologne Chanel
• Eau de Cologne Dior
• Blenheim Bouquet Penhaligon’s
• Colonia Acqua Di Parma
• Agua Lavenda Puig

Ape de colonie moderne

În ceea ce privește Apele de colonie moderne, și mai tenace, putem cita Apele de colonie Mugler: Come Together, precum și L’Eau de Cologne du Parfumeur de Guerlain, Cologne Bigarade și Cologne Indélébile de Frédéric Malle.

Apele proaspete mixte

Apele proaspete sunt adesea, în schema lor clasică, îmbrăcate în note de fond cu compoziții mai calde precum acorduri chypre (cf. Fațeta chypre), lemnoase sau fougère, sau de paciuli (cf. Lemnoase), de mușchi de stejar, sau de boabe de tonka (cf. Fațeta gourmandă).

Iată câteva referințe de ape proaspete mixte cu fațetă hesperidată:

• Eau sauvage Dior
• Eau pour Homme Armani
• Eau Guerlain
• O Lancôme
• Eau Hermès
• Eau d’Orange Verte Hermès
• Eau Cartier
• Eau Givenchy
• Les Eaux Fraîches Roger Gallet
• Les Eaux de Politesse Serge Lutens
• Ck one Calvin Klein
• Light Blue Dolce Gabbana
• Paris Venise Chanel
• Paris Biarritz Chanel
• Paris Deauville Chanel
• Les Aqua Allegoria Guerlain
• Chance Chanel
• Eau de Soleil blanc Tom Ford
• Neroli Portofino Tom Ford
• Les Escales Dior
• Les Jardins Hermès
• Les Eaux de Cologne Atelier Cologne : Orange sanguine
• Citron Noir Hermès
• Yuzu man Caron
• Dimanche à la Campagne Guerlain
• Bronze Goddess Estée Lauder

Parfumuri, ape de toaletă și ape de parfum clasice

Iată câteva parfumuri, ape de toaletă și ape de parfum clasice, care posedă o fațetă hesperidată foarte importantă:

• Chance Eau vive Chanel
• Chance Eau fraîche Chanel
• Shalimar Souffle de Lumière Guerlain
• Eau fraîche Addict Dior

Concluzie

Fațeta hesperidată poate fi în cele din urmă calificată prin pétillanța sa, zâmbetul său, veselia sa, vibrația sa, dar și prin energia și dinamismul pe care le aduce fraganțelor.