Lemnul de santal: istorie, penurie și secretul notei sale cremoase și sacre

Origine, spiritualitate și utilizări tradiționale

Originar din Asia (India, Indonezia), lemnul de santal este utilizat din secolul al XV-lea, cu urme care datează din Egiptul antic pentru îmbălsămare.

Un lemn sacru și medicinal

Pentru budism și hinduism, lemnul de santal este sacru: fumul său ar înălța sufletul și ar favoriza meditația. Era ars în mod tradițional în cadrul ceremoniilor religioase (incinerări).

În medicina ayurvedică și cea chineză, este folosit pentru tratarea tulburărilor digestive sau dermatologice. Este, de asemenea, un ulei esențial cu virtuți afrodiziace. În India, este folosit pentru realizarea Tilaka (semnul aplicat pe frunte).

Datorită parfumului său, era folosit și pentru fabricarea cuferelor și cutiilor, deoarece mirosul său rezista insectelor.

Penuria: De la monopolul din Mysore la alternativele de cultură

Santalul este profund legat de India. Calitatea santalului din Mysore a fost o referință mondială. Cu toate acestea, din cauza sărăciei, o vastă piață paralelă și braconajul au dus la epuizarea resurselor. În 2010, tăierea santalului a fost interzisă în India.

În fața acestei amenințări de dispariție, producția este astăzi foarte reglementată, iar exportul limitat.

Cultura durabilă și alternativele

Santalul este acum cultivat în zone mai stabile:

• Australia (Santal Spicatum, mai puțin calitativ).
• Noua Caledonie (Santalum Austrocaledonicum, apropiat de santalul Alba): oferă calități foarte frumoase datorită unei exploatări durabile (carotaje pentru verificarea calității olfactive înainte de tăiere).

Santalul nu este tăiat decât după 30 până la 50 de ani, vârstă la care parfumul său atinge maturitatea deplină. Este un hemiparazit, hrănindu-se prin rădăcinile arborilor vecini în primii săi zece ani, ceea ce face cultura sa dificilă.

Descriere olfactivă: Cremos, lactat și tenacitate

Lemnul de santal dezvăluie o aromă lemnoasă dulce, feminină și cremoasă. Este catifelat, pudrat, balsamic, lactat, cald, rafinat, senzual, ușor de piele și animal.

Este considerat „surd” deoarece difuzează puțin, dar rămâne mult timp pe piele, ca o notă moscată. Nimic nu înlocuiește santalul natural (cf. Natural / Sinteză), deși sinteza îl poate susține.

Tratament și extracție

În inima lemnului (duramenul) se concentrează parfumul. Uleiul esențial este obținut prin distilare cu abur (un proces care poate dura de la 2 la 5 zile) sau printr-o extracție la rece mai modernă.

Distileria solară de pe insula Maré permite o producție mai rapidă și mai ecologică (8 ore în loc de 3 zile). Calitatea depinde de conținutul de santalol (peste 90% pentru o calitate bună).

Moleculele santalate (Sinteză)

Pentru a face față rarefacției, există numeroase molecule santalate de sinteză, care servesc la consolidarea difuziei santalului natural. Printre ele: Polysantol, Sandalore, Sandella, Ébanol.

Santalul în parfumerie: De la lemnuri masculine la florale feminine

Santalul, folosit odinioară mai des în parfumurile masculine, este astăzi un pilon al parfumurilor feminine.

Consolidează notele lemnoase și pudrate (cf. note pudrate) și se integrează în familiile orientale, fougere și florale, precum irisul. Îl regăsim chiar și în parfumuri hesperidate unde aduce o rotunjime neașteptată.

Parfumuri emblematice care conțin lemn de santal

• Clasice: Samsara, Mouchoir de Monsieur, Jicky – Guerlain; N°5, N°22, Allure – Chanel.
• Moderne / Nișă: Santal 33 – Le Labo; Tam Dao – Diptyque; Santal Blush – Tom Ford; Mojave Ghost – Byredo.
• Delacourte Paris: Valkyrie (conține un santal proaspăt și puternic).

Numeroase mărci anunță prezența santalului, dar puține reușesc să-i exprime adevărata natură cremoasă.